Elche petrece

Desi locuim de sase ani in oras, nu am participat decat foarte putin la sarbatorile care au loc in oras in prima jumatate a lui august. In primul an nu intelegeam ce se intampla (nebunia a inceput la doar cateva zile dupa ce am aterizat noi aici) si eram panicati sa nu fie asta modul de viata al spaniolilor: petarde, zgomot, lume pe strada de dimineata pana seara, parade, petreceri fara sfarsit… Totul s-a terminat pe 15 august, dupa care orasul s-a golit, iar pana la sfarsitul lunii august a parut un oras foarte putin locuit; lumea pleaca in concedii sau la casele de vacanta. In anii urmatori am fost noi plecati in vacante in perioada asta sau ne cumparaseram deja casa in care locuim si am preferat linistea si tihna de aici. In fine, cativa ani am ignorat distractiile locale din luna august. Anul asta, asa cum am mai zis de cateva ori, este un an diferit de oricare de pana acum, asa ca ne-am amanat putin vacanta familiei si participam la petrecere.

Puteti sa va imaginati un oras vibrant, care pulseaza efectiv?! Asa este Elche acum. Cred ca in fiecare minut exista macar un loc in care se intampla ceva. In cursul zilei sunt defilari, parade pe tema principala “crestini versus musulmani” in centru, precum si in cartiere. Cand ti-e lumea mai draga de dupa un colt poate aparea o ceata de personaje cu o recuzita care ar naste invidii in cele mai mari teatre din lume, o fanfara care acompaniaza marsul si o multime de urmaritori ai procesiunii care aplauda si se bucura de sarbatoare. Spaniolii se bucura mai usor decat noi de orice. Terasele sunt, mai mult ca de obicei, pline, zumzaitoare si colorate. In centrul orasului sunt blocate traficului multe strazi si sunt instalate corturi cu mancare si bautura. Se aude muzica peste tot.

In fiecare zi la ora 14 se detoneaza in jur de 100kg de material pirotehnic. Este un concurs intre firmele care se ocupa de Mascletas (un fel de petarde foarte, foarte zgomotoase). Exista foarte multe firme ale caror obiect de activitate este legat exclusiv de petrecerile orasului: constructia de care alegorice, confectionarea costumelor, organizarea evenimentelor din cadrul sarbatorilor, producerea si comercializarea de artificii, petarde si altele de genul… Desi locuim usor in afara zonei urbane, iar Mascleta se desfasoara in centru, la vreo 6km de aici, o pot auzi de acasa. Imaginati-va, deci, cat iubesc spaniolii zgomotul daca cei mai multi sa duc sa “simta” mascletele la fata locului si sa traga in piept fumul rezultat.

Seara este apogeul: sunt concerte in diverse locuri din oras, pe strada, mai ales in centru este intruna lume care se plimba, danseaza, canta…o forfota neintrerupta. Apartamentele blocurilor din centru au majoritatea luminile stinse, semn ca locuitorii ori sunt pe strada, ori au plecat din oras pentru a reusi sa doarma in perioada asta. Orice petrecere e misto daca te duci tu la ea, nu daca vine ea la tine (si pleaca greu).

Dupa aceasta introducere lunga care sper sa va fi facut sa va imbibati de atmosfera, incep sa va povestesc ce intentionam: aseara am fost la concert “Tribute Abba” in parcul municipal. Ne credem mari fani ABBA, asa ca nu ratam nicio ocazie. Anul asta am fost la trei spectacole: primul, in februarie, in Londra, la Arena ABBA, al doilea aici in Alicante, la Castel, un Tribute Abba cu muzica de camera la lumina lumanarilor si al treilea ieri. Prima experienta, cea din UK, este extraordinara, unica. V-o recomand. Superb. Un pic creepy (pe scena se afla cei patru la varsta tineretii, cantand si dansand, doar ca sunt, de fapt, niste holograme), dar extraordinar. Al doua experienta a fost un concert simfonic cu muzica binecunoscuta, pe care ai fi dansat daca ai fi avut voie, asa ca am mimat culcura pana in varful degetelor. Ieri….

In Parcul Municipal, intr-o “padure” de palmieri, este un loc special amenajat unde se organizeaza concerte. Ce sa va zic, locul este de basm, iar atmosfera de petrecere cu multe zambete si bucurie. Aproximez ca, aseara, de pilda, au fost peste 3000 de oameni. O multime de oameni, majoritatea avand in medie cam 50 de ani, generatia noastra care a crescut cu muzica asta care mie mi se pare cea mai frumoasa, a anilor 70 – 80, precum si unii mai in varsta care stiu cu ce se mananca muzica in general.

Fetele “abba” cantau cam ca o formatie tocmita la o terasa de vara din Eforie Nord, lucru care nu a impiedicat publicul sa danseze, sa aplaude si sa “disfrute la vida”. Am constatat inca o data (o facusem prima oara in Londra) ca, desi stim toate melodiile Abba nu putem pune titlul de la primele acorduri, iar versurile, cu putine exceptii, nu le-am stiut niciodata. Locuind de cativa ani in Spania si intelegand un pic mai mult din specificul lor, nu ne-a mai surprins cand am auzit binecunoscutul Mamma Mia si altle cateva cantate cu versuri in spaniola (nu traducerea celor originale, ci versuri absolut noi).

Am ras cu lacrimi cu Laurentiu de toate comentariile pe care le-am facut, am cantat/urlat atat cat am stiut, dar am dansat tot-tot. Am triumfat in familie pe “The winner takes it all” si pe “Slipping through my fingers”, singurele cantece Abba carora le cunosc toate versurile. Indiferent de calitatea interpretarii artistice, atmosfera a fost extrem de placuta. Toata lumea se bucura, radea, dansa. Ne-am intalnit cu multe persoane cunoscute, am baut si am dansat cu altele, total necunoscute. A fost foarte frumos.

Spectacolul s-a terminat pe la 1:30 noaptea. Ne-am simtit rebeli si “home alone 6” cand ne-am dat seama ca suntem “pe distractie” la ore la care, in mod normal, deja am trecut la visul 3. Cand am iesit din parc ne-am trezit intr-un oras ai caror locuitori se afla toti pe strazi. Asa parea. Era aglomeratie in tot centrul. Ne-am plimbat sa “luam pulsul”. Am descoperit un alt concert cu alt gen de muzica (reggaeton) si alt gen de public (alta varsta). O mare de copii si tineri dansand, flirtand, petrecand asa cum se petrece acum. Toate terasele si restaurantele pline. Ici-colo cate un palc de persoane costumate in moro (maur, musulman) sau cristiano. In curtile scolilor din centru, mese puse si oameni petrecand. Mi-e clar: “siesta” si “fiesta” sunt branduri spaniole de tara si neam.

Am facut o plimbare pana la parcare, ne-am urcat in masina si am plecat spre casa cu o stare de bine. Ma bucur ca traim aici. Orasul asta este exact ce am cautat: tihna fara plictiseala. Pe masura ce ne departam de centru se face liniste. La noi in cartier este o noapte perfecta de vara: este o caldura placuta, adie usor vantul, palmierii isi fosnesc frunzele, cerul senin ne arata o luna aproape perfecta. Poarta noastra se deschide incet si in mijlocul curtii ne asteapta un catel fericit (din nou) ca ne vede. Pentru mine, bucuriile sunt simple, iar fericirea nu costa. Sa nu ma intelegeti gresit: sunt oricand pregatita sa castig la Loto, dar nu voi schimba nimic din viata mea de acum.

Maine mergem cu prietenii la Disco anii 80 in aer liber. Va fi o alta reuniune de semi-pensionari pusi pe distractie si tinereala. Revin cu detalii. Noapte buna!