Timp

Intram in lume cu pumnii plini cu viata.

Satui si imbuibati, neglijenti si nepasatori, deschidem larg mainile lasand sa ni se scurga printre degete clipele suvoi. Fara sa ne gandim, fara sa le simtim, le dam drumul sa curga… Fara sa stim. Le aflam valoarea abia mult mai tarziu… Mult prea tarziu ne dam seama ca abia de ne-a mai ramas ceva in podul palmei… Atunci inchidem infrigurati pumnii dramuind fiecare clipa care se prelinge printre degetele invinetite de stransoare.

Vine mult prea repede timpul in care trebuie sa fim intelepti. Aflam prea devreme ce inseamna tarziu. Ne asezam nepregatiti in randul celor ce au trait deja, a celor care pot sfatui din experienta. Ne cresc prea repede copiii mari, ne mor parintii inainte de a formula noi intrebarile al caror raspuns chiar trebuie sa il aflam. Alergam prin viata; ne grabim sa ajungem spre sfarsit pentru a o putea regreta si pretui, pentru a o retrai din amintiri, pentru a incerca sa o itelegem…

Cautam mangaieri si sperante, cautam iertarea fiului risipitor. Visam certitudini si invatam, temporar, sa ni le cream. Ne agatam, zgariem cu unghiile, pana la sange, culoarul vietii din dorinta de a putea opri lunecarea. Macar un pic. Sa avem un ragaz in care sa ne tragem sufletul, sa traim de-adevaratelea un crampei din mister.

Mi-e dor de timpul ce-a trecut.

Mi-e dor de ea mica…

One thought on “Timp

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s