Ne-au furat masina!

Afara este o vreme de tot… maroul (pozitivii ii pot gasi utilitatea prin a o imputernici cu rol de background pentru numarat bani, stat in casa sub plapumioara, scene romantice si inca niste chestii). Eu m-am trezit azi dimineata la ora 6 din cauza tunetelor si fulgerelor. Cam unul pe minut. Dupa ce m-am autolinistit ca nu sunt in scenele finale dintr-un film cu Bruce Willis si am auzit ploaia, am adormit din nou. Nu mult, inca vreo ora. Cand m-am trezit sa ii pregatesc Andreei micul dejun pentru ca pleca la scoala. Propozitia “Mami, ma duci cu masina pana la autobuz?” ma face sa caut cu infrigurare umbrela… Statia nu e departe; nu va ganditi ca sunt o mama cruda, sunt doar o mama nematinala care pregateste copilul pentru viata. Afara, vremea de fundal romantic continua. Ma schimb din nou in pijama (trecusem la haine de casa; nu stiu de ce, nu intrebati!). Ma uit la ceas. “Mai dorm o ora” imi suna gandul meu ca o melodie paradisiaca… Purced la a-l materializa. Am spor.

Boing!Boing!Boing! Sunet obsesiv si cretin. Ce alarme iritante au creat astia de la Samsung. Ups… e ora 9. Sar din pat. Dus, aranjat, imbracat (am uitat ca mai facusem exact aceleasi chestii cu doar o ora in urma). Laurentiu nu e acasa. “Unde s-o fi dus?! A uitat ca la 10:30 mergem la Scoala de Spaniola?”. In fine, “lasa ca il sun cand ma urc in masina si trec sa il iau, sa mergem impreuna”… “Unde s-o fi dus? A uitat ca azi e miercuri si avem curs?!”… Ganduri multe, cafea putina!

In sfarsit, sunt gata. In lift ma intalnesc cu o vecina care imi spune “ce rau ii pare ca tocmai joia asta e vremea asa urata cand ea si-a planificat nu stiu ce activitati care nu ma intereseaza catusi de putin”… Zambesc condescendent. “Saraca, crede ca e joi! Sau vine din viitor???” Totusi, ma uit la telefon: E JOI!!!! Ieri am avut orele de spaniola. Si am fost. Pfffoaiii, oare cum am uitat?! Unde ma duc, atunci?! Ce bine dormeam! Tot bulucul asta de ganduri in numai 3 etaje de coborare. Parter! “Hasta Luego!”. Mimez ca ma uit in cutia postala. O las sa iasa din scara. Vreau sa par preocupata, nu tampita. Ma urc din nou in lift si ma gandesc, totusi, sa nu ma intorc acasa, daca tot am iesit; “ma duc in oras sa cumpar cadouri de Craciun” (imi propusesem deja sa fac asta joi, doar ca pentru mine, pana acum 5 minute era miercuri….. Acum ca s-a facut joi, ma duc!).

Cobor in parcare. Deschid usa si…. ghinion! Nu e masina in parcare. “Of, a plecat Laurentiu cu ea. Oare unde s-o fi dus?!” Il sun. Este prin birourile Administratiei locale sa inregistreze nu stiu ce contract la apa. “Nu, iubita, nu am luat masina. Poti sa o iei tu. Hai ca ma grabesc, vorbim acasa” Inchide. Mi se taie picioarele. NE-AU FURAT MASINA!!! “Sigur niste romani”. Ce gand idiot! Totusi, numai noi cred ca putem fi asa de inventivi pentru a gasi solutia de a scoate o masina dintr-o parcare subterana privata, pazita, filmata… Iau telefonul sa il sun din nou. Stai! Incep sa ma gandesc. (e greu atat de dimineata, asa de miercuri prefacut in joi). “Oare de cand ne-au luat-o?”, “Aoleu, si aveam geaca aia misto in portbagaj!!!”, “Ce hoti nenorociti! Puteau si ei s-o arunce inainte; ce se bucura si la geaca dupa ce au luat o masina?!”, “Nu ma mai duc la cadouri, ca ploua… Ce-o fi cu vremea asta in Spania?!”, “Anul trecut a fost o minune de vreme.”, “A mai plouat saptamana asta!”, “Si ieri a plouat. Da, si ieri, ca m-am dus la Scoala de Spaniola….CU MASINA!!!”, “Aha! Deci, azinoapte au luat-o!”

Gandul de concluzie a venit dupa o pauza de 20 de secunde de perplexitate. Perplexitate in fata universului pe care il reprezinta femeia, actiunile ei, logica ei, etc ale ei… Iata-l (gandul de final, desigur): “Mama, cat sunt de proasta!”

Si acum, ca in filmele alea mai complicate, cu cadre care se intrepatrund, fac un rewind catre aceeasi ora a zilei de ieri. Ieri, miercuri pe bune. Ora de spaniola la 10:30. M-am invartit prea mult in casa. S-a facut tarziu. Afara ploua (un pic mai acceptabil ca azi). “Nu ma mai duc pe jos! Iau masina” mi-am zis. A fost singurul gand pe care l-am avut ieri cu privire la masina…

Va dati seama cat de mult m-am dezobisnuit sa merg cu masina, daca am fost in stare sa plec cu ea si, pentru ca se oprise ploaia cand s-au terminat orele, sa ma intorc pe jos acasa????

Rezemata de un pilon din parcare, in numai 10 minute de “analiza”, am gasit faptasul. E un roman, am intuit perfect. Romanul care se va duce acum, prin ploaie, sa aduca masina acasa. Ce bine ca nu l-am sunat pe Laurentiu sa ii “raportez” furtul. M-am descurcat singura. Sunt de calibrul lui Robi din “Las Fierbinti”.

Acum stiti de ce nu am dus copilul cu masina la statia de bus azi dimineata?! Pentru ca sunt si intuitiva, nu numai isteata! 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s