Din vacanta…

Locuiesc langa mare, dar…nu am mai ajuns pe plaja de vreo 3 saptamani. Anul trecut era “destinatia” favorita a iesirilor noastre; o simteam partenera noastra, martora schimbarii, confidentul tacut si intelept in fata caruia ne integram reusitele si ne plangeam durerile, ne teseam visele si ne traiam emotiile. Acum ne linisteste gandul ca o stim acolo si ca ne este accesibila oricand, ca o bunica iubitoare pe care o gasesti mereu asteptandu-te la poarta sa vii sa iti pui capul in poala ei ca sa stii ca totul e bine, totul este exact asa cum trebuie sa fie… Marea pentru mine inseamna vara, inseamna vacanta, inseamna fericire si libertate. De aceea, cat timp voi locui langa ea, ma voi simti mereu intr-un fel de vacanta, fericita si libera.

Pentru noi, vara asta a insemnat, inainte de toate, implinirea primului an din noua noastra viata. A fost un anotimp incarcat cu emotii, intamplari, aventuri, experiente. Oameni noi, necunoscuti si nebanuit de frumosi, au continuat sa intre in viata noastra intr-un fel pe care am invatat, cu recunostinta, sa il contemplam si sa ne bucuram de el, fara a-l intelege… Am certitudinea prezentei unui Regizor care “lucreaza” pentru noi, “pune in scena” dupa un scenariu inaccesibil actorilor, cu scopul evolutiei lor…

Duminica a fost ultima zi din vacanta. Vara, la spanioli, este un fel de vacanta la vacanta. In tot timpul anului, in zona in care traim noi, este o atmosfera de vacanta, chiar daca lumea se duce la lucru. Siestele si “lentoarea” spaniolilor contribuie din plin la asta. Totusi, in luna august, chiar si cei mai ambitiosi intreprinzatori pun un afis cu “cerrado por las vacaciones” si se relaxeaza. Si mai mult!!! In august, orasele care nu se afla chiar pe malul marii par parasite.

Noi locuim intr-un oras care se afla cam la 15 km de mare. Oamenii cu posibilitati financiare de aici au, in afara locuintei din oras, o casa de vacanta pe malul marii unde se muta de la inceputul lui iunie pana la sfarsitul lui august. Ilogic pentru noi, dar absolut normal pentru ei. Inchipuiti-va cum ar fi sa locuiesti in Bucuresti, la Unirii, si sa iti faci casa in Cernica ca sa ai unde sa pleci vara in vacanta… De fapt, stai, ca la noi ar avea mai multa logica pentru ca deseori poti sa faci si 2 ore cu masina intre cele doua puncte, deci ai putea mima o calatorie… Ei, bine, aici faci 10 minute. De aceea pare usor ciudat pentru noi obiceiul…

Sa revin la vacanta de vara… Desi Andreea merge la o scoala unde parintii colegilor ei nu au nicio problema financiara, acestia nu au ca obicei “plecarea in vacanta”. Majoritatea si-au petrecut intreaga vacanta de vara “loco” pentru ca aici, se pare, nu exista obisnuinta de “a pleca” in vacanta, ci mai mult acela de a “trai” vacanta. Pe scurt, in vacanta de vara spaniolii se relaxeaza si mai mult decat o fac in restul anului… :))) In toate orasele sunt tot felul de sarbatori care mentin la parametri ridicati atmosfera de vacanta si distractie. Copiii isi petrec timpul mergand ziua cu prietenii la plaja si seara la petrecerile permanente ce au loc in Barrio (un fel de Centru Vechi din Bucuresti, dar mult mai intins si mai putin periculos). Costul este mult mai mic decat in capitala noastra, iar cerintele vestimentare infinit mai reduse. Deci, relax si pe partea asta… Spaniolu’ se bucura mai mult de “a trai” decat de “a avea”. Casele oamenilor obisnuiti arata cam cum aratau casele bunicilor si strabunicilor in vremea copilariei noastre: mobila urata, veche, imbunatatiri spre deloc, zugraveala moda anilor ’60-’70. Plange sufletul designerilor sa vada asa ceva… Nu au mentalitatea de a cheltui pentru aspectul caminului; poate pentru ca majoritatea timpului si-l petrec afara. Sau poate pentru ca sunt mai intelepti… Cu siguranta pentru ca viata inseamna pentru ei altceva decat am fost noi obisnuiti…

In fine, noi am “actionat” ca niste adevarati romani si am facut o pauza de la vacanta pe care o traiam si…am plecat in vacanta. Vacanta de vara. Pai, nu?! Am parasit Costa Blanca pentru Costa del Sol, regiunea Valenciana pentru Andalucia… Am ales Marbella, cea mai cunoscuta si apreciata statiune de pe Costa del Sol, care se afla intre orasul Malaga si stramtoarea Gibraltar. Ce sa va spun?! Clima este minunata, in sensul ca nu e umezeala pe care o avem noi aici, temperaturile nu sunt exagerate, iar noaptea este suficient de racoare cat sa poti dormi bine; este o vara traibila. Este si motivul principal pentru care o groaza de celebritati si oameni foarte potenti financiar au case (a se citi “palate”) de vacanta acolo. Plaja, insa, nu este deloc la inaltimea asteptarilor: in general ingusta spre foarte ingusta, apa foarte rece care devine foarte adanca in cativa metri de mal. Cea mai frumoasa plaja din zona, din cate am vazut noi, este cea din Torremolino, o statiune mai “de pensionari”, foarte aproape de Malaga… In Marbella, insa, e clar ca nu nisipul si balaceala in mare sunt atractiile principale. Daca vreti plaje frumoase, late, cu apa calda, turcoaz, alegeti Costa Blanca! Dar daca visati la o vacanta cu vecinatati rafinate, asta e locul!

Am fost in vacanta cu mai multi prieteni din Romania. Si pentru ca eram multi, ne-am gandit sa inchiriem o casa/vila unde sa stam impreuna… Casa era de fapt un “mansion” care avea vreo 600-700mp locuibili si…era printre cele mai amarate din zona. In afara de faptul ca piscina continea cam mult clor (copiilor li s-au decolorat costumele de baie :))), totul a fost perfect, minunat. Am locuit intr-o zona care m-a facut sa pun la indoiala tot timpul concediului statistica conform careia doar 1% din populatia lumii are peste 100.000 euro in cont… O sa analizez statistica asta intr-un post viitor, ca iar m-au apucat intrebarile… Laurentiu a aflat ca zona aia, cea mai cea, se numeste Port Banus. Nu am fost sa o vedem. I-am privat pe Julio Iglesias si pe Printul Arabiei de privirile noastre admirativ-socate… In schimb, am fost in Gibraltar si pe Caminito del Rey. Foarte frumos. Si, totusi, cel mai frumos lucru din vacanta a fost revederea cu prietenii. Ma simt fericita ca bucuriile care imi incalzesc sufletul si imi umezesc ochii sunt cele care au legatura cu oamenii din jurul meu, cu povestile de suflet. Cred ca ceea ce iti ofera mutatul intr-o tara civilizata, unde “sistemul” te degreveaza de grija de a te autoproteja, este posibilitatea de a te ridica mult mai usor dincolo de primele niveluri ale piramidei lui Maslow si a ajunge la partea frumoasa a ta, aceea in care devii preocupat de sufletul tau si al celor din jur, aceea care te face “om”. Sunt recunoscatoare ca am sansa sa traiesc asa ceva.

Vacanta s-a terminat. Maine incepe scoala. Ultimul an de liceu al Andreei. Ultimul an in care o voi vedea in fiecare dimineata cand se trezeste… Cand a trecut timpul?! Mi-ar placea sa putem trai intr-o vacanta lunga, care sa ne pastreze copiii alaturi, parintii tineri si sanatosi si bunicii asteptandu-ne in poarta. Ar fi frumos sa putem lua vacanta de la a ne supara unii pe altii, de la alergarea nebuna de zi cu zi spre nicaieri, de la falsele probleme pe care ni le cream. Mi-am propus ca, de fiecare data cand voi vedea marea, sa imi aduc aminte de vacanta. Sa imi aduc aminte ca pot alege sa ma simt in vacanta in care voi darui celor din jur zambete, intelegere, rabdare si iubire…

V-am spus ca locuiesc langa mare?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s